vineri, 19 septembrie 2014

"Ai 100 de incercari sa ghicesti"

Ce faci ca sa distragi atentia cuiva? Il pui sa ghiceasca ce faci in 100 de incercari. Si ce faceam? J Fluturi din origami (mi-au iesit 8), pe care am scris “Hallöchen. Ich hatte Langweile” – gen, hei, ma plictiseam si eu pe aici J. Pe urma i-am pus in fata usilor vecinilor de la scara. De fiecare data ma bucur, cand reusesc sa fac pe cineva sa rada. Reactia lor a fost totul pentru mine in acel moment, 2 secunde - am atipit pe urma J. Persoana fara treburi. HEHE.
Alta problema: nu imi gaseam loc pentru studiu. Cum naiba sa nu am acces la un pian dupa 12 ani de muzica si acuma si in Vienna? La conservator sau la scoli pentru prunci nu ai voie. Dar am reusit sa rezolv J. Cum? Poveste amuzanta: ma uitam printre poze si am gasit numarul cuiva, despre care stiam ca a intrat tot la Vienna (Liszt – Transcedental Etude no. 10 – cine stie, stie). No, si ii scriu si vad ca nu i se pare deloc ciudat modul de abordare (primul mesaj a fost “hm:-?” urmata de o pauza de peste 10 minute) astfel incat azi am avut parte de prima tura de studiu dupa o lunga perioada de timp. SI A FOST REVIGORANT SI PLACUT SI SANGEROS, CA NO, TREBUIA SA FIE ASA.
Am fost si prin Stadtpark… foarte urat p’acolo… LPlin de rate, iti fura mancarea, copii arunca in animale, instrumentisti canta pe gratis de la latino pana la clasica, mai ales la saxofon (urasc saxofonul L).  Oai. Cea mai chill zi.
                Nici nu se observa ca astea s-au intamplat in doua zile.. absolut deloc.

Siiiiii
Tschuessi


PS: apa e tot rece L

miercuri, 17 septembrie 2014

Nu am apa calda :(


Deeeeeeci.. ieri.. am uitat... am fo’ pe drumuri toata ziua, pe jumatate racita si ratacita. Cand am simtit ca ma sinucid picioarele m-am decis sa merg pana la palatul Schönbrunn ( in mod special pentru Gloriette) de unde am privit intreg orasul, apusul si zecile de avioane ce aveau sa aterizeze.
                Azi. Nu am apa calda. Am vorbit cu administratorul. Inca nu e calda (e roman). Pe langa J m-a intrebat si cum e patul. “ZGARTAIE – stiu ca nu se scrie asa”. “ Atunci trebuie sa renunti la actiune pe el”… MERCI BAI. J
                Meldezettel – checked
                Abonament – checked
                Campus Day – checked
                Am intarziat – checked
                Chef de o zi pentru invatat – checked
                Curiozitate sa vad cine o sa-mi fie mentor – checked
                O chestie: am fost pe la MDW ( la conservator) si mi s-a spus ca nu sunt suficiente sali de studiu ca sa ma lase si pe mine L. Jetzt bin ich traurig.

Pooooooi..

Tschuessi

luni, 15 septembrie 2014

"Doi unguri" = "unguroaice"?

Bai - noul meu tic verbal, meh, care exprima ce exprima si cand e repetat cel mai probabil sunt intr-o stare iesita din comun – ma bucur, ca nu am avut nicio asteptare pentru astazi. Am inceput ziua cu aceeasi atitudine flegmatiCA CA de obicei, stiind ca in cateva ore ma voi afla in noua mea locuinta – o camera de 10 m patrati ( mi-e lene sa caut semnul pentru “patrati”) intr-un WG de 3 persoane: eu si mai cine? Proprietarul mi-a zis ca intretimp s-au mutat doi “Burschen” ( aka fellows) unguri. No, stau si ma gandesc.. “ cum le zic asta la ai mei? Nu vor reactiona foarte bine la asta..”. Si pentru ca lenea ma insoteste la fiecare pas, m-am decis sa folosesc o exprimare directa. Nu am primit nicio reactie negativa din partea lor “ no, ce naiba?! ” Povestim ce povestim, pana cand maica’mea a precizat de “unguroaice”. HEH. HEHE.AHAHAHA.HUHUHU. Bineinteles ca erau niste “ei” si nu “ele”.. HEHE.
             Deci da… Fete stana-de-piatra m-au tot presat sa-l intreb pe administrator daca nu sunt si alte optiuni, ca sa pot sta cu fete alea alea, dies und das, ananas si “mamagal” (varianta feminina pentru papagal – Bula). Si bai,bai,bai! Stii unde stau acuma? In ditamai camila de apartament cu ditamai mobila in stil vechi si un candelabru mai valoros ca Raul ( de ce el? Nu stiu.. asa-mi veni). Mai ca mi-e mila sa fac mizerie pe aici. Apartament-descriere: gigantic, pentru o singura persoana, 700 euro/luna, 200 euro/ doua saptamani, bengos. Timp de doua saptamani voi ramane aici, dupa care ma mut la un alt etaj, intr-un WG de 2 persoane si cu baie proprie.
            Cand mi-am luat ramas bun de la parinti, mi-am propus sa merg in paralel cu ei: eu pe jos, ei in masina. Si nici nu pornesc bine ca si intru in discutie cu un strain. HEHE “Nici nu bine plecam si deja vorbesti cu necunoscuti?”- gen. Era vorba despre un tanar pierdut prin Vienna, cu harta in fata sa, cautand o strada. Si ce-i de facut in situatia asta? Intrebi fata noua  din oras. Eficient! L-am ajutat cum am putut mnoh :-/. Io sper ca s-o descurcat..
            Si cam asta a fost highlightu’ zilei. Acum stau si ascult muzica, in vreme ce afara ( in localul de sub mine) se fericesc niste tipi, ce se uita fericit la un meci fericit de fotbal in timp ce fredoneaza foarte fericit niste “piese-chestii” fericite. Zile fericite, ce mai?
           Ah.. tot blogul asta exista doar datorita faptului, ca sunt o persoana lenesa si uituca. In loc sa povestesc tot tuturor sau sa uit sa precizez o farama din intamplari cuiva, scriu mai bine intr-un singur loc si citeste cine vrea.
Huh,
Tschuessi 



PS: o sa pun si poze, dar acum mi-e lene