"Doi unguri" = "unguroaice"?

Bai - noul meu tic verbal, meh, care exprima ce exprima si cand e repetat cel mai probabil sunt intr-o stare iesita din comun – ma bucur, ca nu am avut nicio asteptare pentru astazi. Am inceput ziua cu aceeasi atitudine flegmatiCA CA de obicei, stiind ca in cateva ore ma voi afla in noua mea locuinta – o camera de 10 m patrati ( mi-e lene sa caut semnul pentru “patrati”) intr-un WG de 3 persoane: eu si mai cine? Proprietarul mi-a zis ca intretimp s-au mutat doi “Burschen” ( aka fellows) unguri. No, stau si ma gandesc.. “ cum le zic asta la ai mei? Nu vor reactiona foarte bine la asta..”. Si pentru ca lenea ma insoteste la fiecare pas, m-am decis sa folosesc o exprimare directa. Nu am primit nicio reactie negativa din partea lor “ no, ce naiba?! ” Povestim ce povestim, pana cand maica’mea a precizat de “unguroaice”. HEH. HEHE.AHAHAHA.HUHUHU. Bineinteles ca erau niste “ei” si nu “ele”.. HEHE.
             Deci da… Fete stana-de-piatra m-au tot presat sa-l intreb pe administrator daca nu sunt si alte optiuni, ca sa pot sta cu fete alea alea, dies und das, ananas si “mamagal” (varianta feminina pentru papagal – Bula). Si bai,bai,bai! Stii unde stau acuma? In ditamai camila de apartament cu ditamai mobila in stil vechi si un candelabru mai valoros ca Raul ( de ce el? Nu stiu.. asa-mi veni). Mai ca mi-e mila sa fac mizerie pe aici. Apartament-descriere: gigantic, pentru o singura persoana, 700 euro/luna, 200 euro/ doua saptamani, bengos. Timp de doua saptamani voi ramane aici, dupa care ma mut la un alt etaj, intr-un WG de 2 persoane si cu baie proprie.
            Cand mi-am luat ramas bun de la parinti, mi-am propus sa merg in paralel cu ei: eu pe jos, ei in masina. Si nici nu pornesc bine ca si intru in discutie cu un strain. HEHE “Nici nu bine plecam si deja vorbesti cu necunoscuti?”- gen. Era vorba despre un tanar pierdut prin Vienna, cu harta in fata sa, cautand o strada. Si ce-i de facut in situatia asta? Intrebi fata noua  din oras. Eficient! L-am ajutat cum am putut mnoh :-/. Io sper ca s-o descurcat..
            Si cam asta a fost highlightu’ zilei. Acum stau si ascult muzica, in vreme ce afara ( in localul de sub mine) se fericesc niste tipi, ce se uita fericit la un meci fericit de fotbal in timp ce fredoneaza foarte fericit niste “piese-chestii” fericite. Zile fericite, ce mai?
           Ah.. tot blogul asta exista doar datorita faptului, ca sunt o persoana lenesa si uituca. In loc sa povestesc tot tuturor sau sa uit sa precizez o farama din intamplari cuiva, scriu mai bine intr-un singur loc si citeste cine vrea.

Huh,

Tschuessi 

PS: o sa pun si poze, dar acum mi-e lene